Purtarea noastră, nu arar,
E-n suferinţă, absolut,
Iar câte unul mai avut,
Se-aseamănă cu un "ghiogar"
Căci gene vechi din nou apar,
Pitecantropii-au dispărut
Nu peste tot cum am fi vrut,
Nu din amicul cel flecar
Avut-a el un vis de top
Şi-i zise un pitecantrop:
-Văd idealu-n care crezi,
Purtarea ta îmi face bine,
Tradiţia tu o păstrezi
Nepoate, mândru sunt de tine!
