Caprioara isi dezmiarda iedul cu dragoste pe muschiul gros si cald al pamantului. Venise vremea intarcatului si caprioara trebuia sa se desparta de puiul ei, dar in sufletul ei, incoltise un sentiment de mila.
Caprioara se imbarbateaza si porneste cu iedul spre tancuri, acolo iedul ar fi fost ferit de primejdii. Caprioara si puiul ajung in padurea intunecata si deodata intr-un luminis, caprioara zareste ochii lacomi ai lupui. Un salt si iedul ar fi fost sfasiat.
Caprioara se jertfeste pentru a-si salva puiul si se stinge doar dupa ce isi vede iedul salvat.
