Titlul poeziei, o cheie de interpretare, contine o personificare de o expresivitate aparte, trimitand in mod direct, la ideea unui nou inceput de iarna, in care zapada copleseste cu albul ei pamantul.
Creand un orizont de asteptare, titlul anticipeaza ideea poetica, cea a descoperirii sinelui in relatia eu-timp si faptul ca poezia este un pastel cu note de meditatie poetica.
Eul liric, prezență explicita in text, prezinta sentimentul asteptarii ninsorii care e altfel acum decat in copilarie, cand inocenta facea ca imaginatia sa prinda aripi.
Ultima strofa, asaza in antiteza un peisaj amortit, coplesit de alb si o trecere continua, nemiloasa a timpului, care nu lasa urme pe zapada, ci in sufletul omului.
Astfel, titlul expresiv este in consonanta cu textul ale carui semnificatii le decodeaza si le anticipeaza.
