Enigma Otiliei, scris in 1938, este al doilea roman al lui G. Calinescu dupa Cartea nuntii. Constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana, devenind un roman polemic, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curentele literare. Roman realist, de inspiratie citadina este o creatie balzaciana, care prezinta viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului XX. Dincolo de mastile simbolice care se preumbla in aceasta lume se intrevede, gra-vitand in jurul eroilor, viziunea realista. Cititorul poate decupa la nesfarsit scene de viata reala, fiecare aducand cu sine ceva din atmosfera lumii evocate, din moda timpului, din psihologia personajelor. Nu intamplator afirma N.Manolescu ca "la Calinescu este un balzacianism fara Balzac", deoarece acesta nu scrie pur si simplu balzacian, ci descopera polemic balzacianismul intr-un moment in care romanul se schimbase.
