Stateteam intinsa pe o patura in gradina bunicii,invatand despre pronume.Mi se parea atat de greu incat am atipit o clipa.Din senin,aud o voce ciudata :"Nu vezi ca e cainele meu,nu al tau?",spuse El catre Ea.Ea,mai timida,ii raspunde:"Nu mai fii Asa posesiv si rau,este cainele amandurora,doar suntem frati.Acela vine catre Cei doi frati pentru a-I impaca spunandu-le:"Copii,invatati de la mine si de la aceea,bunica voastra noi nu ne certam niciodata chiar daca distanta dintre noi ar fi un impediment.
M-am frecat usor la ochi pentru ca nu-mi venea sa cred ca pronumele din cartea mea de romana luase viata,ba chiar avea si sentimente.Nu greseam totusi.Totul fusese doar un vis.
