Regele dacilor Decebal inca din copilarie era curajos si iubea animalele. Intr-o zi in padurile din apropierea Sarmizegetusei a gasit un pui de lup cazut intr-o prapastie. In cadere isi rupsese un picior si parea gata sa moara. Decebal l-a dus in cetate unde l-a ingrijit si crescut, devenind bland ca un caine. Cand se infuria, scotea un scheunat subtire, ca un suier, asa ca a fost numit Suier. A fost invatat sa adune vanatul sagetat de el in padure. Se spune ca odata pe vreme de iarna, Decebal s-a indepartat de ceilalti vanatori si intr-o poiana mai multi lupi s-au repezit la el. Decebal langa tulpina unui fag, si-a tras sabia cu varful curbat, sa se apere de fiare si l-a chemat pe Suier sa-i fie de ajutor. Lupul imblanzit i-a venit la picioare, dar haita de lupi a inconjurat copacul. Suier s-a luptat vitejeste cu lupii in timp ce Decebal urcat in fag ii strapungea cu sagetile. In cele din urma haita s-a retras in padure, dar Suier nu a supravietuit. In amintirea lui a facut din arama un cap de lup, cu gura cascata, un cap ca al lui Suier. Apoi, un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de punga lunga de trei coti, care prinsa de capul de lup de arama pus intr-o prajina de fier suiera in bataia vantului. Asa s-a facut steagul de lupta al dacilor.
