Milenii în urmă au sters ca o gumă un nume novac
Dușmani cu renume veneau să sugrume vînjosul neam dac.
Cum vine furtuna venea toată turma cu semnul roman
Și-n sute de lupte ei pot să înfrunte eroicul neam.
Nimic nu rămîne doar praf și ruine din cultul străbun
Iar dacul semeț ostaș fără preț dispare acum.
Aceste cuvinte, ispite-perfide au fost și rămîn
Coroana de aur din vîrf de tezaur pe nume „Român”.
Ea strașnic străluce cu-o forță de cruce lucește orbind
Tot neamul din vale, din deal și din cale ce-l prinde mergînd.
Și toți laolaltă pășind spată-n spată cuvîntul și-au spus:
- Eu sunt romanul unit cu dușmanul umil și supus!
Și acum după veacuri din oameni – nu fleacuri, suntem un popor
Născut dintr-o fiică rămasă enigmă și-un fiu trădător?!
