În naraţiunile care evocă fapte din trecutul istoric sau din viaţa autorului vreunui , scriitorii folosesc de multe ori prezentul în locul trecutului, pentru ca naraţiunea să prindă mai multă viaţă, şi pentru a-l face astfel pe cititor să vadă şi să trăiască faptele ca şi cum s-ar desfăşura în faţa ochilor săi.