Procesul de centralizare a statului francez a constat in integrarea in domeniul regal a domeniilor feudale carora regele si-a extins propria administratie. In aceasta politica de centralizare regalitatea s-a servit de principiile dreptului feudal. Dispunand de mijloace, el a actionat ca suzeran, nu ca suveran, respectand intru totul dreptul feudal, fapt ce a dat politicii sale o nota de legitimare.
Principiile dreptului feudal au fost: lupta armata cu feudalii, potrivit dreptului razboiului ca privilegiu seniorial; casatoria, desheranta, ca mijloc de anexare a unor seniorii; cumpararea de feude de la nobilii aflati in dificultati financiare, dreptul de judecata superioara in cadrul conflictelor dintre vasali; dreptul de a bate moneda si de a impune masuri si greutati proprii.
Apare Parlamentul, la care putea apela orice nobil.
Cresterea puterii regale nu insemna guvernarea dupa bunul plac.
Procesul de cantralizare in Anglia a fost mai usor decat in Franta. Mai intai, din cauza ca intinderea statului era mult mai redusa, apoi pentru ca feudalizarea a fost mai lenta, aici nu s-au creat principate teritoriale, iar in conditiile politice dataregalitatea si-a mentinut autoritatea, caci doar ea putea sa realizeze o coeziune a lumii anglo-saxone si sa sustina lupta cu dusmanul.
Deosebiri: Principiul ,,vasalul vasalului meu, nu este vasalul meu'' nu s-a aplicat si in Anglia. Teritoriul francezilor fiind mai mare, centralizarea s-a facut mai greu.
Asemanari: ambele si-au mentinut propriile regimuri de recrutari a oastei. In ambele tari isi face aparitia Parlamentul.
