Domnita le-a spus jivinelor si pasarilor o poveste. Cum ca ar fi fost odata o zana fermecata, cu parul de aur, frumoasa foc si mult cautata. Iar intr-o zi,s-a gasit un print, un fecior de crai, care sa creada cu toata inima in existenta ei. Si acestui print zana i s-a aratat. Ei au trait o poveste de dragoste minunata, pana cand supusii printului au dorit s-o cunoasca si ei pe zana. Pentru ca n-o puteau vedea, i-au cerut o dovada ca zana intr-adevar exista. I-au cerut inelul ei. Dar zana nu purta podoabe pamantesti. Atunci, un vraci la sfatuit pe print sa-i taie o suvita din par pe ascuns. Printul a facut asa. Dar cand a cautat mai tarziu suvita ca sa le-o arate, aceasta nu mai era. Si, odata cu suvita, a disparut si zana pentru totdeauna. Printul s-a intors in imparatia lui, cu inima mahnita, si a murit cu sufletul rece. Dar despre zane se zice ca s-ar mai fi aratat pe urma celor care au crezut in ea cu adevart.
