Fabula este o specie a genului epic, in versuri sau in proza, in care sunt satirizate defecte omenesti cu scopul de a le indrepta prin intermidiul unor personaje, de obicei animale, dar si plante sau lucruri, carora li se atribuie insusiri omenesti prin intermediul personificarii. Eu consider ca textul "Cainele si magarul" de Grigore Alexandrescu este o fabula.
Un prim argument il reprezinta numarul redus de personaje: cainele trist si jalnic si magarul care il intalneste. Datorita acestui fapt, figura de stil predominanta este personificarea: "Unde te duci? ii zise", "Numai d-atat te plangi? magarul intreba" etc. De asemenea, alegoria este prezenta in acest text, alegoria fiind procedeul artistic prin care animalele (pasarile sau obiectele) personificate vorbesc, actioneaza si gandesc ca oamenii: "Ce rau ti s-a-ntamplat? Stii, parca te-a plouat, / Asa stai dr mahnit".
Al doilea argument este reprezentat de atitudinea autorului fata de personaje, care este ironica, satirizand defectele acestora: "Cainele, trist si jalnic", rezultand prezenta comicului de situatie, dr caracter si de limbaj: "Stapanul l-ai gasit, il vezi, de fata sta".
Un alt argument il reprezinta morala desprinsa la sfarsit: mai bine un trai greu ca sluga la un stapan merituos decat un trai bun la un magar.
In concluzie, pe baza argumentelor enuntate mai sus, opera "Cainele si magarul" de Grigore Alexandrescu ilustreaza specia fabulei.
