În primul rând se desprinde o stare de deprimare a EULUI LIRIC,de nostalgie la
trecerea nemiloasă a timpului.
Însuși titlul poeziei este o metaforă formată dintr-un substantiv și un adjectiv ,două cuvinte sugestive pentru starea și sentimentele poetului.
Eul liric are un sentiment de teamă,pe de-o parte,dar , pe de altă parte și de speranță că va fi cuprins din nou de entuziasmul iubirii.
Dorința de a iubi și de a fi iubit ,aceste sentimente specifice ființei umane ,determină o repliere în universul interior ,univers din care eul liric se revigorează.
