Sunt unul dintre acei cititori ce sare peste prefață de cele mai multe ori. Însă asupra dedicațiilor m-am oprit întotdeauna. Acele câteva rânduri scrise cu alt tip de font mă duc cu gândul la sufletul autorului.Prin dedicațiile autorului, vezi omul dincolo de statutul său de scriitor, la fel ca Amos Oz care își amintește: ”Mi se părea că oamenii pot să vină şi să plece, să se nască şi să moară, dar cărţile erau veşnice. Când eram mic, dorinţa mea era să devin o carte, nu un scriitor.”O scurtă incursiune în conținutul dedicațiilor de-a lungul timpului arată alegeri dintre cele mai diverse. Dedicațiile datează din acele timpuri în care oamenii abia au început să scrijelască hârtia.
