Totul este înconjurat de un văl alb şi strălucitor. Copacii nu mai sunt verzi ca odată, acum sunt albi şi neştiutori. Nişte cristale de gheată se aşează uniform lângă fraţii şi surorile lor. Vălul este străpuns de o cărare ce ducea spre locuri necunoscute. Bolta cerului este la fel de albă ca zăpada. Norii acoperă în întregime albastrul puternic. Totul este amorţit. Liniştea lasă o urmă tristă, încercând să se întrepătrundă cu aerul rece şi gol.
