Cand aripa timpului isi asterne suflarea,in cel de-al doisprecezecelea ceas,in miez de noapte,acesta este momentul in care singuratatea ma inunda,ma face sa regret deciziile luate,atunci cand am renuntat la adevarata fericire.Regretele tardive,singuratatea ma inconjoara treptat fara sa imi ofere certitudinea unui nou inceput.Acesta atmosfera apasatoare,aerul inchis si atmosfera sumbra m-au transformat intr-o persoana iremedial de trista,de nefericita.Este inutil sa cautam explicatii,nu ar trebui sa existe regrete,fiindca ele nu fac altceva decat sa ma intristeze,sa ma afecteze tot mai tare.Viata este una plina de suisuri si coborasuri,trebuie intotdeauna sa mergem inainte,fara sa ne uitam in trecut, infruntand necunoscutul si mai ales sa cautam adevarata fericire
