1. Se incearca stabilirea contactului cu pacientul. Intrebam, daca ne aude. Daca raspunde - intrebam cum se simte si ce s-a intamplat.2. Daca nu raspunde - il intoarcem cu fata in sus, pentru a verifica respiratia. Respiratia se asculta timp de 10-15 secunde, cu urechea apropiata de gura si nasul bolnavului. Fata salvatorului trebuie sa priveasca spre picioarele sinistratului, pentru a putea observa daca se misca pieptul lui. Salvatorul trebuie sa priveasca, sa asculte si sa simta prezenta respiratiei. Daca respiratia nu este prezenta - se da capul sinistratului spre spate, maximal si nefortat (!). Acest lucru nu se face, daca suspectam fractura coloanei vertebrale in regiunea gatului.3. Deschidem gura sinistratului si privim pentru a vedea daca nu sunt acolo corpi straini, mase vomitive, etc. Daca observam ceva - curatim gura cu degetul invelit in tifon.4. Apucam mandibula (barbia) pacientului, o deschidem si o ridicam in sus (dintii de jos sa fie inaintea dintilor de sus).5. Facem o respiratie de control, pentru a verifica permeabilitatea (accesibilitatea) cailor respiratorii interne. Pentru aceasta, facem o inspiratie adanca, retinem pe citeva secunde aerul si in acest timp cuprindem ermetic gura pacientului si facem o expiratie deplina in plamanii lui. In acest timp, cu o mina tinem mandibula iar cu alta acoperim nasul pacientului, ca sa nu iasa aerul prin nas. In scopul respectarii igienei personale - inainte de a face respiratia de control - punem pe gura pacientului o bucata de tifon sau o basmaluta de buzunar curata.
CU SIGURANTA ASA O FACEM MAI REPEDE.....
