Forta aterizarii sale l-a facut pe Julian sa suspine. El a stat uimit si dezorientat pentru un lung moment , iar apoi s-a ridicat nesigur pe picioare.
"Acest lucru nu este deloc corect", gândi el.
Nu era nici urma de sala de lectura,colegiu, toata partea de nord a Londrei in care el a fost.De fapt, nu exista nici o caracteristică pe care el ar fi putut-o recunoaste în peisajul înaintea lui. Chiar și forma ei era gresita.
El a ramas perfect nemiscat pentru o secunda, privind in jur. Imprejurimile lui pareau ciudate, aproape de vis. Apoi el s-a intors incet intr-un cerc, incercand sa gaseasca ceva familiar.(1H) Dar nu era nimic- doar un domeniu aparent fără sfârșit de iarbă, înalta, îngălbenita și fluturând ușor în briza calda.
În depărtare în fața lui, pământul s-au ridicat brusc spre ceva care a făcut o linie orizontală dreaptă. Un drum, poate? El a decis că, vis sau nu, nu are niciun rost sa stea unde era. El va merge pe jos spre varful dealului. A ridicat punga cu carti pe care a scapat-o atunci cand a cazut la pamant si a inceput sa mearga prin iarba. Ajungea aproape pana la umerii sai si lasa niste samanta care i se lipea de haine. La jumatatea distantei s-a oprit sa-si dea jacheta jos. In Londra era iarna dar aici se simtea de parca ar fi fost Mai sau Iunie. El s-a uitat in spatele sau. Ici colo erau si alte figuri singuratice care se deplasau lasand poteci de iarba turtita la fel ca si acelea pe care le lasa el in urma lui. "ce se intampla" se intreba Julian. "Se pare ca noi toți tocmai am ieșit de undeva. Dar nu contează acum. Doar urca dealul si afla de acolo."
El a ajuns în cele din urmă în partea de sus a pantei, și trăgând în sus ultimii pasi, a constatat că a avut dreptate.
Stătea pe un drum - o suprafață plană, neagra cu liniile familiare albe pe centrul terenului.
Se întindea drept în fața lui, pana unde putea vedea în depărtare. Nu era nici un semn de orice tip de trafic.
Se uită din nou la alte persoane împrăștiate prin lunca.
Cei mai multi se miscau spre drum, dar unii rataceau aparent in directii aleatorii.
Apoi, chiar în fața lui, o fată s-a urcat pe drum, purta pantaloni scurți și un tricou fără mâneci. Ea i-a zâmbit el și a spus: "Scuzați-mă, dar ești de pe aici? mă întrebam dacă ai putea sa-mi dai niste directii ...?"Ell clătină din cap. Imi pare rau dar si eu vin de acolo, si ii arata dealul din spatele ei. Ea s-a intors si parea ca realizeaza pentru prima data situatia vazand alti oameni.
"De unde au venit toti acestia?" murmură ea încet. Julian si-a dat seama că ea avea un accent american. El ridică din umeri. "N-am idee. Știu la fel de mult ca tine. Tocmai veneam dintr-un curs. M-am împiedicat peste ceva și am aterizat aici." Fata a spus: "Eram afara...faceam jogging am alunecat și a căzut.".
Ei s-au uitat unul la altul și si-au arătat unul altuia hainele lor diferite, jacheta groasă, tricoul ei și pantalonii scurți.
"Unde anume ai fost?" întrebă el.
"In Irvine.in afara Los Angeles-ului", a spus ea.
"Am fost în Londra. Ningea."
"În luna august?"
"Nu ianuarie. Ai fost în luna august? se gandea el. "Ce an?"
"1999. Tu?"
"2010"
Ea se uită la el, apoi se uită in alta parte. "Trebuie să fie un vis", a spus ea. "Poate că m-am lovit cap când am căzut. Mă aștept ca mă voi trezi într-un minut, cu o durere de cap puternica."
Dar Julian clătină din cap, știind că acest lucru nu era explicația.
El nu a știut cum sau de ce erau aici, dar realitatea a inceput sa se adanceasca.
