Eu,un fan al pericolului și al explorării,i-am cerut tatălui meu să escaladam un munte cu ocazia împlinirii vârstei de paisprezece ani.Tata este alpinist și considera că paispreze ani e o vârstă la care persoana în cauza trebuie să descopere pericolil,deci a fost zis și făcut.După o călătorie lungă,am ajuns în fața lui Everest.Am început sa ne cațărăm ușurel,in timp ce tata îmi dădea sfaturi despre cum sa mă prind mai bine de munte și să nu alunec.Am ascultat,de fapt,fiecare sfat în parte și alunecasem de doar două ori,însă tata a avut grijă să mă prindă.Eram întradevăr congelat,înfometat,ba chiar voiam să renunț,însa să ajuns în vârful multelui era o realizare fascinantă.Avalanșele de zăpadă au pornit brusc și tata s-a panicat,însă am scăpat teferi,fiind doar niște tentative.Mă cățăram deja de câteva ore,și eram sigur că voi ajunge în vârf,dar gândindu-mă brusc la cei 8848 m,încep a renunța.O avalanșa de zăpadă aproape că ne dărâmă și încep sa mă infricoșez,începând să plâng groaznic.Urlu dorința de a coborî tatălui meu și suntem recuperați deun avion în mai puțin de jumătate de oră.Privind muntele de la depărtare,cu o pătură roșie pe corp,îmi jur solemn că într-o zi voi ajunge în vârf chiar dacă viața mea va fi pusă în pericol!
