Prefixul sau afixul reprezinta literele din alfabet sau grupul de litere, care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat cu forme gramaticale noi (nu este obligatoriu).
Prefixul ex- cu sensul „fost” este singurul prefix ale cărui derivate se scriu întotdeauna cu cratimă între prefix și cuvântul de bază: ex-director, ex-ministru.
Prefixul con- și co-. Prefixul con- apare în concentățean, consăteanși, cu schimbarea lui n în m prin asimilare, în compatriot, compătimi. Se scrie și se pronunță însă conațional, corupt (nu connațional, conrupt); din cauze fonetice con- a devenit co-, prefix existent și în derivate de la cuvintele începătoare cu vocală: coexista, coopera.
Prefixul ante- și anti-. Trebuie să se facă distincție între aceste două prefixe, dintre care cel dintâi e legat de ideea de „înainte”, iar celălalt de „împotrivă”. Se va scrie și se va pronunța deci: antediluvian, antepenultim, dar antipoetic, antisocial, antitific.
