Ea era prietena cea mai buna: ne impărțeam lucrurile, mâncam amândouă zilnic, ne ajutam mereu. Noi aveam aceleasi gusturi, iar prietenii nostri ne iubeau. Într-o zi, am întâlnit-o pe stradă pe mătuşa ei, Ionela, care era însoțită de tatăl său. Aceasta era cu 25 de ani mai mare.
- Bună ziua, domnule. Bună ziua, doamna Ionela. Ce mai faceți dumneavoastră? I-am întrebat pe ei , politicoasă fiind.
Nu mi-au răspuns şi am privit mirată spre Maria, prietena mea.
-Cum, tocmai tu, să nu ştii că mătuşa mea şi tatăl său sunt surdo-muţi?
Acum pot spune că împărțim si secretele familiei. I-am lāsat apoi să comunice în linişte pe cei trei, apoi noi am plecat spre şcoală cuminți.
