Copilul nu are maturitatea adultului ,adică maturitatea care decurge din experiențele unui om trecut prin viață. Copilul se formează . El explorează
lumea cu sufletul ,cu emoția descoperirilor zilnice.
Pentru el totul este joacă. Adevărul este că jucându-se învață ,nu degeaba omul are cea mai lungă copilărie.
Copilul nu înțelege mustrarea ,nu știe ce a făcut, ce a greșit ,nu înțelege gravitatea faptei /faptelor sale ,motiv pentru care în situațiile în care este certat ...el râde.
Pentru copil totul este o glumă. Nu și pentru adult.