S-au aurit a toamna padurile si s-au golit de cantaretii galagiosi ai verii.
Zborul tremurat al frunzelor galbene sau ruginii seamana cu niste fluturi obositi in cautarea unui popas pe o floare sau pe o frunza.In cele din urma s-au strans intr-un fosnet soptit pe covor vechi,pe care vantul nemilos il zdrentuieste fara incetare.Crengile golase s-au insirat ca niste brate infrigurate sub razele palide ale Soarelui.Doar vantul colinda pe carari pustii si se intoarce ca un ecou de bocet sau descantec.
Cateodata mai face popas prin tufisuri uscate cautand ceva sa-l multumeasca,isi trambita necazul cu glas hodorogit,izbindu-se de copaci .Speriate de asprimea vantului , vietuitoarele mari si mici s-au ascuns in adaposturi ,unde vor astepta trecerea urgiei.Apoi vor iesi la lumina ,cecetand urmele zbuciumului trecut.
Unele vor hiberna pana-n primavara sau vor rontsi provizii din camara ducand dorul zilelor senine de vara.....
