Simt vantul rece prin fularul de lana. Ma plimb pe bulevardul cel mare si plin de oameni goi, fara nici o expresie pe fata, cativa dintre ei imi arunca priviri reci ca si cand as fi o intrusa in aceasta lume. Toata lumea este imbracata in negru, atat de nostalgic. Cerul este atata de incarcat si atat de gri incat ma deprima. Mainile reci, obrajii rosi, la fel si nasul, tot corpul este invaluit intr-o raceala acuta care s-a asternut peste noaptea si care nu mai vrea sa plece, la fel ca si vremea. Simt o nevroza care ma obsedeaza si nu reusesc sa mi-o indepartez din suflet, dar mai presus de toate simt cum inima mi-se raceste si ca nu mai este in stare sa simta nimic.
