1.1 Securitatea alimentară: obiective şi priorităţi
În ceea ce priveşte conceptul de securitate alimentară, în literatura de specialitate s-au formulat o multitudine de definiţii, fiecare având o anumită valoare de cunoaştere. Aceste definiţii au fost dezvoltate la nivel individual, familial, regional, naţional şi global. Pe plan ştiinţific, la nivel internaţional, conceptul de securitate alimentară este definit ca fiind „accesul pentru toată lumea şi în mod permanent la hrana necesară unei vieţi active şi sănătoase”. La nivel individual, securitatea alimentară este considerată a fi dreptul fiecărui om de a se hrăni, care este primul în sistemul drepturilor omului, lansat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO), în 1963 la Roma, prin celebrul manifest intitulat „Proclamaţia dreptului fiecărui om de a mânca pentru a-şi astâmpăra foamea”. În termeni numerici, securitatea alimentară reprezintă cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimate în unităţi fizice, convenţionale (kilocalorii) şi în trofine (substanţe nutritive), pentru a-şi asigura echilibrul fiziologic şi a-şi acoperi cele trei raţii de consum:
- raţie de întreţinere;
- raţie de creştere;
- raţia de activitate.
