Măi să fie ! mă întrebam eu uimit ,oare unde o fi dispărut Tomiță de ceva vreme,că nu l-am văzut,nu l-am auzit.
Am început să-l caut peste tot ,intrând în panică.
După un timp ,având o bănuială, am deschis ușa în care avem toate cărțile așezate pe rafturi ,adică ușa bibliotecii. Și ...să vezi și să nu crezi!
Tomiță al meu se întindea tacticos lângă o pagină deschisă dintr-o carte ,în care era fotografiat un pește imens. Lângă un atlas botanic .
Era atât de preocupat încât nici n-a auzit ușa.
Blănița lui dungată părea un ghem de ace ,lăbuța încerca în zadar să prindă peștele ,mustățile lui miroseau pagina cu lăcomie.
Mai mult,încerca bietul motan să prindă cu gura peștele desenat .
Mirat de ceea ce vedeam am început după aceea să râd. Atunci a ridicat și motanul meu ochii din atlas , mi-a aruncat o privire rapidă și,cu toată demnitatea de care mai era în stare a plecat din bibliotecă tacticos.
