Dupa o vara calduroasa si o toamna racoroasa a venit in sfarsit iarna.Nu pot sa imi i-au ochii de la stelutele argintii ce cad din cer,de la stratul pufos de zapada,de la dealul din spatele casei alb ca spuma laptelui.In fiecare dimineata,de iarna ma trezesc glasurile cristaline ale copiilor ce se joaca in zapada.Nici macar strasnicul ger nu ii alunga.Caldura din privirile lor parca mentin zapada.Custume de omat vad in zare si uneori ma intristez si imi doresc sa vad fluturi gingasi,dar mai e mult pana atunci.Tot ce pot vedea acum sunt valuri de copii cu obrajii ca merele.
