De fiecare dată când a venit toamna în țara noastră ,știam că plopul din fața casei mele își scutura crengile. Așa mă avertiza el. Atunci eu îi luam ramurile în brațe și îi spuneam încetișor :- Cred că ești supărat, dar gândește-te că vom avea un anotimp care este al roadelor pământului.
Și tot așa,ca să-l mai liniștesc, îi spuneam că prietena lui,vrăbiuța , a luat o frunzuliță de pe jos cu care acum se juca.
Bietul plop mă privea cu mult drag ,spunându-mi :- Dacă vrei să iei și tu o frunzuliță,să știi că nu mă supăr!
