Răspuns :
Tema acestui pastel o formează dragostea faţă de ţară, iar ideea, care dă mesaj poeziei, o formează profunda identitate dintre poet, popor şi patrie.Sensul poeziei îl găsim în cuvântul Vara, care este o metaforă, fiindcă vara nu este ~ doar anotimpul, în care lumea vegetală trăieşte deplin, rodeşte, germinează, sporeşte, ‘/ ci este şi vara vieţii omului, când acesta produce, aidoma unui pom, fructele spirituale, ce dau sens vieţii sale. Poetul contemplă, cu ochii sufletului, frumuseţile ţării („Privirile de farmec bete /Mi le-am întors cătrăpământ”) şi receptează acest mesaj esenţial al poporului român(„în lan erau feciori şi fete, /Şi ei cântau o doină-n cor. /Juca viaţa-n ochii lor”), adică viaţa spirituală, care-i defineşte fiinţa. Cu această bogăţie în suflet, poetul, ca reprezentant al conştiinţei naţionale, exprimă dragostea sa faţă de natura patriei („Cât de frumoasă te-aigătit/Naturo, tuf Ca o virgină/ Cu umblet drag, cu chip iubit! /Aş vrea să plâng de fericit, /Că simt suflarea ta divină.”).Dragostea sa faţă de frumuseţile ţării este determinată de această explozie de viaţă: „Că pot să vădce-aiplăsmuit!”, ca semn al harului divin. De aici lumina care îi inundă ssfletul: „Natură, în mormântul meu, /E totul cald, că e lumină!”. Este semnul unei renaşteri interioare, care nu este doar a sufletului său, ci este semnul duhului naţional. De aceea poetul simte lacrimile acestei bucurii imense, inundându-i inima: „Mi-e inima de lacrimi plină” ş’\ profunda legătură, pe care o are cu neamul său: „Că-n ea s-au îngropat mereu /Ai mei, şi-o sămă-ngrop şi eu!” Această profundă unitate cu poporul, cu glia străbună îl determină să constate că, de fapt, poetul este un exponent al conştiinţei naţionale: „O mare e, dar mare lină”.Prin analogie, poetul exprimă, în mod indirect, conceptele sale despre poet şi poezie. Poetul, ca şi Ceahlăul, este: „ Un uriaş cu fruntea-n soare, / De pază ţării noastre pus”. Poezia este: „o taină călătoare”, care „Plutea-ntr-acest imens senin”, este o exprimare a plenitudinii vieţii:„Şi tot văzduhul era plin /De cântece ciripitoare”.Strofa a doua este alcătuită din imagini vizuale şi auditive, în care se redă acest cântec al vieţii: „Iar spicele jucau în vânt, / Ca-n horă dup-un vesel cânt / Copilele cu blonde plete, / Când saltă largul lor vestmânt”.Garabet Ibrăileanu definea astfel locul aparte, deţinut de poezia Vara, în creaţia lui George Coşbuc: „…e sentimentul de comuniune recunoscătoare cu natura, comuniune în viaţă şi în moarte”. Poetul este lumina conştiinţei, iar poezia este lumina emanată de această conştiinţă:„Natură, în mormântul meu, /E totul cald, că e lumină!”
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!