Verbele predicative: pot forma singure predicatul unei propozitii, de exemplu: a citi, a merge, a zicce etc. Verbele nepredicative pot fi: Copulative: formeaza predicatul nominal impreuna cu un nume predicativ; verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a insemna, a ramane, a ajunge, a iesi, a se naste, a se face, a parea, a se chema, a se numi. Auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse; verbele auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea.
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. *Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu unverb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de numepredicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. - Din fr. prédicati NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Ne- +predicativ.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!
