Luna este folosită ca element al naturii în foarte multe texte lirice deoarece transmite sentimentele care îl cuprind pe eul poetic. Leuna exprimă solitudine, tristețe, dar şi aspirația instanței poetice şi, prin aceasta, a ființei umane, către divinitate, către proiectarea acesteia în eternitate. Luna sugerează desprinderea, sugerează transcederea ființei umane către infinit şi desprinderea acesteia de lumea concretă, materială, ale cărei limite temporare şi spațiale sunt bine definite. De asemenea, luna face trimitere la elementul primordial aer, spațiu favorabil culorii, parfumului, zborului, adică vieții spirituale.
