Toamna a venit mai repede anul acesta decat m-am gandit eu .
Pe data de 31 august am observat cum frunzele copacilor se unduiau in vantul rece. Ciudat si neplacut in acelasi timp! De asemenea , tot in aceeasi zi , norii s-au adunat tumultuos spre asfintit , fapt care m-a nelinistit complet. Urma o ploaie rece de toamna. Dar nu a mai sosit. Era prea tarziu , deoarece noaptea isi facuse aparitia , mai rece ca de obicei. Noptile de vara erau calduroase in timp ce atunci , mai mult tremurai de frig.
In urmatoarea zi , de intai decembrie , precipitatiile au fost ambudente : ploaie monotona care a intristat complet atmosfera. Si totusi , toamna a venit mai devreme cu o zi calendaristica !
Unii spun ca toamna este un anotimp al melancoliei , al ambiguitatilor. Insa eu nu sunt de aceeasi parere. Toamna este un anotimp minunat, un anotimp care merita contemplat indeplin , un anotimp al culorilor vii si al zilelor ploioase!
Ce frumos este atunci cand frunzele ruginii astern un mormant la triunchiurile copacilor! Ce frumos este , de asemenea , sa admiri amurgul violet al toamnei , care nu se compara cu un niciun alt amurg! Totul este special la acest anotimp , cu toate ca vine in fiecare an... Natura toata se schimba si se transforma intr-o fantasma a ceea ce a fost candva natura. Si florile se imbujoreaza , si ploile se astern sublim peste pamantul argilos , si cantecul pasarilor suna a alint de fiecare data. Cu toate ca toamna este numita si un anotimp al tristetilor , au consider acest anotimp o pictura a unui artist , care nu se plictiseste niciodata de culorile frunzelor trecatoare...
No internet! Keep calm! :))))))
