1.- Hei,Hei ! - aici vorbim despre interjecții de același fel care se repetă iar acestea se despart prin virgulă sau prin liniuță,iar după ultima interjecție se pune semnul exclamării sau virgula ,în funcție de intonația ei.
2...de mult îți făceam felul! - aici avem o propoziție enunțiativă cu exclamație intensificată, ascendentă semnul exclamării fiind semn de punctuație.
3.- măi badeo ! - semnul exclamării este pus aici după o formulă de adresare în cazul VOCATIV.
4- ...dar tot m-a tras Harap -Alb pe sfoară !- aici putem avea o delimitare dintre un enunț anterior ,neexclamativ ( vorbesc despre o frază) și alt enunț exclamativ de data aceasta.
În cadrul unui text ,semnul exclamării are funcție de delimitare separându-se în acest mod enunțurile exclamative unul de celălalt ( vorbesc despre enunțuri ),sau
de separare a unui enunț exclamativ de unul neexclamativ.
5. - O! - aici avem o interjecție singură marcată cu semnul exclamării.
6. ..vei fi murit de mult! - semnul exclamării se pune și după anumite propoziții coordonate al căror caracter exclamativ sunt date de propozițiile principale coordonate și cele regente. Natura exclamativă a unei fraza este dată uneori de partea ei finală. Semnul exclamării are un rol delimitativ ,el izolează anumite unități sintactice care sunt reliefate afectiv și intensifică tonul de exclamație.
Semnul exclamării poate avea valoarea unui semn de punctuație finală determinată sintactic și cu funcție de identificare semantică din punctul de vedere al scopului comunicării și al afectivității.
