Auzisem de tânăr, pe-alt meleag nu la noi,
eu fugit, nu de laş, ci-n dorinţa de bine,
ce curent 'n viitură spală o ţară cu eroi...
Tineri ode-nchinând, la străbuni, fără mine.
Dar nu ape murdare-s plecate-n dezastru,
ci arta pură, poemul, le revarsă-n tumult
peste minţi inhibate-n minciuni, un măiastru,
un gigant al culturii... cea uitată demult.
Oameni, hyppies, se adună în sute de mii
pe-un tărâm de Manoli şi de Ane zidite,
dar nu drog să consume, băuturi sau orgii,
ci la cântec s-asculte... Leac de inimi rănite.
... Să se-ncânte de-ai lor, semănaţi pentru artă
de-un imens de talent, creatorul de carte
în Copăceni ce-i născut, Constantin fiindu-i tată
şi cu drag ce-aş fi vrut să-l am suflet o parte.
Este "Flacăra" încă cu puteri de căldură,
aportând mii de ergi în explozii d-atom;
uriaş creator pluvial de cultură,
hard disc-laptop de neam şi esenţă de om!
Dă mesaj de destin pentru-a ţării cârmire,
este primul capabil s-adune, să scadă,
lume-n mase să pună, din plecări luând venire
şi bătrânii din tineri, El, îi scoate în stradă!
