O zi interesantă am avut azi! Mai jos o să vă spun povestea, aștept reacții de la voi...cum spuneam și în altă postare: îmi place să scriu, dar am nevoie de sfaturi și păreri.
Azi, am omorât o furnică…plus un gândac.
V-ați gândit vreodată ce moarte zbuciumată au furnicile???
Nici nu îmi pot imagina cum sfârșesc ele: aspirate, strivite între degete, călcate, înecate în supa cățeilor, sufocate și tot așa, dar continuă să mai care câte ceva oricând și oriunde.
Furnica am strivit-o între degete. Decât să se înece în supă, sau mai rău: să moară friptă, că supa era foarte fierbinte. Deci, i-am făcut un bine.
Cu gândacul este altă poveste…
Un mare gândac maro și lucios a căzut prin fereastra deschisă pe gresia neagră. Poc!
Mie îmi place să cred că și lui i-am făcut un bine, căci acea căzătură i-a provocat ceva ruperi interioare. Mațe albe ieșeau prin el, nu știu exact pe unde, dar încă mai dădea voios din mâini și din picioare stând pe spate. Așa că, după ce m-am învârtit pe loc puțin, am pus mână pe revistă Catena. Și iată că fața lui Alexandru Arșinel se lipește de gândacul cât moneda de 50 de bani. Ridic, cu emoții, revista. Fața artistului este curată, din gândac ies și mai multe mațe, dar încă mișcă.
Ce a urmat e evident! Arșinel s-a pupat tare cu gândacul, atât de tare că s-a mânjit pe toată fața cu urme de insectă!
