Salut !
Cerință: Povestirea baladei populare ” Miorița ” urmând momentele subiectului.
Balada ” Miorița ” este structurată, în funcție de tipul discursului, în două mari planuri: unul epic, planul narațiunii inițiale, prorpiu-zise și unul lirico-epic, reprezentat de atitudinea ciobanului în fața morții. Atitudinea ciobanului în fața morții ilustrează, într-un mod alegoric, concepția tradițională a poporului român despre viață și despre moarte. Conform acestei vechi concepții, baladei populare, moartea reprezintă un final firesc al vieții sau o lege a firii, pe care trebuie să o accepte orice ființă umană, contopindu-se cu ritmurile eterne ale cosmosului.
Fiind o creație epică autorul își exprimă în mod indirect gândurile, trăirile și sentimentele prin intermediul acțiunii, ce poate fi structurată pe momentele subiectului și a personajului.
Astfel, expozițiunea este constituită de prezentarea locului, un cadru natural feeric un tărâm al fericirii, și a timpului: ” Pe un picior pe plai, / Pe o gură de rai, / Iată vin în cale, / Se cobor la vale, / Trei turme de miei / Cu trei ciobănei ”.
Intirga baladei o constituie complotul pus la cale de ciobanul ungurean și de cel vâlcean împotriva ciobanului moldovean, complot ucigaș, generat de invidie: ” are oi mai multe, / Mândre și cornute, / Și cai învățați / Și câini mai bărbați! ... ”.
Desfășurarea acțiunii începe prin descompunerea complotului de către ” oița bârsană ” care își avertizează stăpânul de pericolul ce îl pândește. Oița năzdrăvană manifestă o atitudine de îngrijoare, observată de stăpânul ei. Acest motiv exprimă de fapt comunitatea om-natură ( comuniunea omului cu natura ), armonia perfectă dintre cioban și ocupația sa.
Punctul culminant ocupă întinderea cea mai mare a baladei populare și este reprezentat de atitudinea ciobanului moldovean în fața morții. Motivul alegoriei moarte-nuntă și monologul măicuței bătrâne încarcă afectiv tabloul baladei.
Deznodământul lipsește, balada având un final deschis, care dă naștere unor interpretări diferite și contradictorii privind atitudinea finală a ciobanului. În eventualitatea morții, ciobanul dorește să fie îndropat alături de elementele legate de ocupația pe care o practică: ” În mijlocul stânii, / Să-mi aud cânii ”. Ritualul înmormântării cuprinde aspecte din ceremonialul tradițional. Unul dintre obiceiuri este de a așeza la capul celui dispărut un obiect la care a ținut în mod deosebit în timpul vieții.
