Omul e luceafarul intelepciunii si al ratiunii,e mai valoros decit orice piatra pretioasa din adincul pamintului.Omul e iubirea dintre cer si pamint.El e ploaia si vintul,apusul si rasaritul,El este punctul cardinal al vremii si punctul de suspensie al timpului.Omul e iubirea lui Dumnezeu.Datorita ratiunii cu care omul este inzestrat,frumosul si idealul si-au facut cuib in inima lui,iar chipul ii e plin de zimbete si lumini.Omul a carui inima bate in ritm cu pulsul vremii suporta mai usor loviturile prezentului.El e ca copacul din virful stincii,care are radacinile adinc intepate in piatra si nu cade usor la bataile unui vint usor.El cade doar atunci cind pulsul inimii sale decida sa doarma somnul cel de veci.
