Vioara (dinital.violino,fr. violin,germ.Violine sau Geige)este un instrument muzical cu coarde şiarcuş. Îşi are originea din popor, aspectul modern l-a căpătat în secolul XVI, s-a răspîndit pe larg în sec.XVII. Cele patru coarde sunt acordate în cvinte perfecte (sol din octava mică, reşi la din octava I,şi midin octava II)şi sunt întinse peste una din feŃele unei cutii de rezonanŃă, vibrând atunci când arcuşul estetras peste ele sau când sunt ciupite. Vioara are un diapazon de la „g”(sol din octava mică) pânăla „a4”(ladin octava a IV-a)şi mai sus. Tembrul viorii este gros în registrul de jos, moale în cel mijlociu,şi înalt încel de sus.Comparativ cu celelalte instrumente cu coardeşi arcuş(viola, violoncelulşi contrabasul), vioara este celmai mic instrumentşi generazăsunetele cele mai înalte.Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cucoarde. Datoritătimbrului cristalin, expresivşi plin de frumuseŃe, vioara este principala purtătoare amelodiei. Strălucireaşi căldura sunetului ei o aşeazăîn fruntea instrumentelor din orchestră. Suneteleemise de vioarăpot reda cele mai variate sentimente, ca: duioşie, măreŃie, visare, forŃă, etc.AlŃi termeni populari folosiŃi pentru vioarăsunt: violină, scripcă, diblă, lăutăsau regional ceteră.Persoana care cântăla vioarăse numeşte violonist sau lăutar. Persoana care construieşte sau reparăovioarăse numeşte lutier.
