Alerg printre norii pufosi si privesc amuzat Pamantul de sus. Ce mic se vede totul si parca-l pot cuprinde in palme. Apele albastre, padurea cea verde, pe alocuri pamant rosiatic...ce straniu e totul. Ma uit si nu-mi vine a crede, am aripi de inger si pot chiar zbura. Ma las in voia curentului, plutesc si sunt ca ... un fug. Pasarile privesc ciudat stania mea aparitie. In sfarsit sunt liber ca pasarile cerului. Un avion imi taie calea si-mi tulbura linistea, e atat de multa liniste sus ...prea multa. Ma agat de aripa avionului, simt vibratia motoarelor. Ma iau la intrecere cu el sub privirea uimita a pasagerilor. Apoi, cu toata viteza urc si urc, tot mai sus .... pana la stele.
Deodata .... nimic nu mai merge cum trebuie. Cad in picaj, viteza creste si creste .... sunt disperat si vreau sa ma apuc de ceva ... dar ce ...in jurul meu nu-i nimic ...nici stele, nici nori, nici pasari ...doar vid. Dar eu cad si cad ... sunt disperat...deschid ochii ... sunt acasa in pat. Rasuflu usurat ...ce vis straniu.
