Eseu despre timp
Relatia omului cu timpul reprezinta o
drama esentiala, producatoare de angoase si temeri. De fiecare data
cand aduc in discutie, in scrierile mele, conceptul de timp, imi
amintesc de marturisirea Sfantului Augustin (din Confesiuni): “Ce este
timpul? Daca nu sunt intrebat, stiu. Daca sunt intrebat, nu stiu.”
Constanta a gandirii filosofice, reflectia asupra timpului a
fost preocuparea de baza a ganditorilor lumii. Pascal a incercat sa dea o
definitie timpului. A incercat, dar n-a reusit. La capitolul acesta nu
se dovedeste un cautator anterior esentelor, ci gandurile sale
interactioneaza cu o ordine preexistenta. Platon a fost mai
metaforic…”Timpul este creat odata cu cerul, fiind copia mobila a
eternitatii”… O alta metafora care mi-a ramas in minte este a lui
Nietzsche. A scris despre timp intr-una din cartile sale unde clipa este
surprinsa, simultan, in doua ipostaze ale sale: moment efemer, boaba de
nisip in clepsidra timpului si unitate de masura a eternitatii.
De la noi, foarte ineresanta si pertinenta mi s-a parut
conceptia lui Mircea Eliade despre timp. In capitolul Durata profana si
timpul sacru din eseul Sacrul si Profanul, Mircea Eliade accentueaza
asupra dihotomiei dintre “timpul profan” – vazut ca durata, ireversibil,
dinamic, care curge, devine si se transforma si “timpul sacru” –
reversibil, static, rotund, ciclic si cosmic.
Scriu despre timp si parca-l percep ca entitate materiala. De fapt, toti
il simtim asa, folosind expresiile: “economisim timp”, “pierdem timp”,
“timpul inseamna bani”etc.
Pentru ca suntem obsedati sa ne umplem viata cu diverse sortimente de
senzatii, nu ne dam seama cat de repede trece timpul…Timpul nu pleaca
niciodata cu mana goala. Isi ia cu el bagaje mari si dus este. Tarand
nume, fapte si mituri ne lasa mai tristi, mai insingurati.
Conteaza mult perceptia personala asupra timpului. Timpul
este asa cum il vede fiecare, dar este si asa cum nu-l vede, dar il vad
altii. Gratie timpului, orice si totul are o identitate, adica prezent,
trecut si viitor. De fapt, timpul e etern, noi trecem prin el.
Daca am terminat cu filosofia, sa trecem la fizica, care
avertizeaza unduindu-si vectorii: timpul inseamna miscare! Poate ca
timpul e un concept abstract, dar miscarea e concreta. Daca nu te misti,
pierzi timpul! Iar timpul, in zilele noastre, inseamna bani. N-o spun
eu, zicala “time is money” e arhicunoscuta. Daca pe timpuri zicala la
moda era “festina lente” (grabeste-te incet!), acum cel care se grabeste
incet ramane de tot in urma. Prinde momentul, sau ramai bosumflat pe
margine.
