Să le luăm pe rând -
1.Făurarul este fierarul ( denumirea regională,arhaică chiar),iar făurăria este FIERĂRIA ,adică atelierul lui de fierărie ,averea lui. Meseria de fierar era foarte căutată nu doar în satul /comuna respectivă ci și în zonă.Prin urmare ,fierarul intra în făurărie plin de importanță,mândru.
2.Greu la vorbă - nu are fluență,nu poate comunica cu rapiditate ,nu pentru că e incapabil,dar cumpănește fiecare cuvînt,nu aruncă cu vorbele,gândește fiecare cuvânt înainte de a-l rosti. Aspru la judecată - deoarece nu se joacă cu vorbele el judecă ,adică gândește în profunzime ,cam aspru,dar asprimea gândirii e
necesară pentru aflarea adevărului, adevăr pe care îl spune verde-n față,cum se
zice,adică de-a dreptul,fără ocolișuri.
3. Căciula din cap - este semnul de noblețe ,de putere,de bogăție ( cunoscut încă de la daci).În momentul în care li se ia căciula se pierde și puterea ( sau din
puterea avută)și e normal să se supere.
4.Încuietorile de lemn - faptul că nu erau din fier înseamnă pe de o parte că aveau încredere unii în alții ,pe de-o parte, iar pe de altă parte nu erau interesați să și le schimbe pentru că nu prea era mare lucru de furat ,veniturile erau aproximativ la fel.
5.Credința preotului în cuvintele lui - aici intră și sfaturile, vorbele consolatoare-îl bucură pe preot dacă acesta observă că a fost ascultat de către enoriași iar lucrurile se desfășoară ( merg) bine în parohia lui ( oamenii din comună,ei constituie parohia preotului). Atunci preotul are încredere mai mare în sfaturile ( cuvintele) pe care el le-a oferit.
