Copilaria o vad ca fiind indepartata desi multi imi spun ca sunt copil.
Tin minte ca inainte de a merge la scoala ma jucam mult mai mult si nu aveam aproape nici o indatorire. Totusi trebuia sa fiu ordonata, curata si sa nu fac prea multa galagie, in rest puteam sa fac orice, aproape ca in vise. Parintii se intreceau in a-mi indeplini dorintele si a-mi face surprize placute.
In vacante si in timpul liber de la sfarsit de saptamana ma simt din nou copil dar mi-e dor de colegi si imi dau seama ca la scoala de fapt ne jucam doar ca avem alte jucarii si alte reguli.
E frumoasa copilaria si ma bucur ca o pot face mai frumoasa prin comportamentul meu.
