George Bacovia (4 septembrie 1881, Bacău - 22 mai
1957, Bucureşti) este un poet. Este al patrulea dintre cei opt copii ai
Zoiţei (născută Langa) şi ai lui Dimitrie Vasiliu, comerciant. Prin
tată, Bacovia se trăgea dintr-o veche familie boierească
(Mustea), atestată pe vremea lui Ştefan cel Mare. Urmează primele patru
clase gimnaziale la Şcoala Domnească din oraşul natal, apoi - începând
din 1894 - este înscris la Gimnaziul „Principele Ferdinand". Încheie
studiile liceale în 1903, după ce trecuse prin Liceul Militar din Iaşi
şi prin cel din Bacău. Are, printre profesori, pe G. Ibrăileanu (română,
clasa a V-a), Dimitrie Nanu (română, clasa a VI-a) şi D.D. Pătrăşcanu
(istorie). Se distinge la desen şi muzică. În octombrie 1903 se înscrie
la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi, după multe
amânări, exmatriculări, reprimiri, reuşeşte să capete diploma de licenţă
la Iaşi, în noiembrie 1911, în aceeaşi lună fiind admis în Colegiul de
avocaţi din judeţul Bacău. Nu exercită însă profesiunea.
