Vamesul era omul simplu, care aduna darile din trecut, iar fariseul era un membru al gruparii iudaice care avea rolul de a avea grija sa se respecte Legea scrisa.
Fariseii, desi pacatuiau, se credea sfinti si se uitau de sus la oamenii din jurul lor, fiind convinsi ca ei sunt mai buni decat ceilalti oameni.
In aceasta parabola, este ilustrata rugaciunea celor doi, a vamesului si a fariseului, indreptata catre Dumnezeu, in care fariseul Ii multumeste ca nu este ca cel de langa el (vamesul) iar vamesul, rusinat de pacatele sale, nu indrazneste sa isi ridice ochii catre cer, cerand mila de la Dumnezeu.
Bineinteles, Lui Dumnezeu i-a placut rugaciunea vamesului si a judecat rugaciunea fariseului.
Concluzia este ca trebuie sa fim smeriti pentru a fi inaltati, pentru ca cel ce se smereste va fi intaltat, iar cel ce se intalta pe sine va fi smerit.
