Este toamna. Deschid cu greutate ochii de parca picaturi mari de plumb imi apasa ploapele . Somnul nu vrea inca sa-mi plece de din gene si atunci , cand aud ploaia care bate in fereastra , imi explic de ce dimineata asta e parca prelungirea nefireasca a noptii .
Ploaia de azi noapte in rafela de parca vara isi da odata cu ploaia asta ultima suflare . Din cauzanorilor plumburii nu se mai vede nici urma din raza din soare ,cu cateva zile stralucitor . Stropii de ploaie cad verticalpe asfalt , abatand petalele de flori ,biciuind copacii , rotind intr-un cer stramb frunzele desprinse din capaci.
