A sosit în caleaşca-i aurie toamna, cea maidarnică fiică a bătrânului anotimp. Codrii s-au acoperit totul în jur cu frunze ruginii şi mii de crizanteme.Zilele s-au micşorat, iar nopţile sunt din ceîn ce mai lungi şi mai friguroase. Soarele palid îşiascunde faţa. Vântul nebunatic cântă într-un ritmnumai de el ştiut: când încet, duios, când impetuos,năvalnic, măturând tot ce întâlneşte în cale.Cerul poartă nori greoi, ca de bumbac. Dince în ce mai des, plânge cu lacrimi de ploaie rece şi pătrunzătoare. Şiruri întregi de păsări călătoare ce duc pe aripile lor.
