3.Intentia copilului a fost sa-l scota pe melc din cochilia sa cu ajutorul descantecului. Melcul a crezut tot ce ii spunea copilul, anume ca afara este primavara, ca iarba verde a aparut, mugurii au inflorit si ca iarna este departe: ” Colti de iarba pe razoare, Au zvacnit, iar muguri noi Pun pe ramura altoi….Iarna leapada cojoace Si tu, singur, in gaoace! ” Din pacate pentru melc, descantecul are un efect neasteptat pentru ca apare iarna ca o furtuna dezlantuita din senin, astefel isi fac aparitia tot felul de forte ale intunericului precum capcauni, joimarite, muma padurii. Copilul se sperie si fuge in casa uitandu-l pe melc afara, care fiin cuprins de vijelie si degera. In momentul in care primavara reapare, copilul revine la locul in care l-a lasat pe mels si il gaseste mort. Aceste incepe sa planga si sa regrete ca a uitat de el asa ca il pune intr-un saculet de matase si il duce in pod ca sa-i mai cante din cand in cand.
