Rugaciunea ne pune in contact cu esenta divina din univers. Prin rugagiune sufletul incearca si uneori reuseste sa urce treptele dificile ale desavarsirii spirituale. E si o punte intre lumea materiala/fizica/gregara cu lumea celesta/lumea spiritelor.
Sa ne aducem aminte de o poezie de al lui Tudor Arghezi... aici regasim niste randuri care spun cam asa: As vrea sa te ating, si atunci sa urlu de fericire... EXISTI; acest apect omul nu - l poate face din punct de vedere fizic, va trebui sa atincem divinitatea cu sufletul si prin rugaciune.
Sa nu uitam de asemenea ce afirma la un moment dat Mircea Eliade, anume ca Sufletul este scanteie divina impietrita in materie. Se poate descatusa doar prin rugaciune.
Este ultimul locas, ultima ascunzatoare a fiintei umane in fata agitatiei din viata de zi cu zi.
Un alt aspect ce mai trebuie mentionat este ca anumite studii stiintifice au evidentiat ca in urma rugaciunii corpul uman devine mai relaxat, inima nu mai este asa de agitata iar pulsul se incadreaza in parametri normali.
