limba materna ca floarea eterna
de busuioc și de dor
dor de tarane,de doine bătrîne
de freamatul codrilor
ea ne aduna cu soare si luna
cu viitor și trecut
frunza de laur batuta in aurde-un meșter necunoscut
vine din vreme si urca-n poeme
lînga balada și rost
in mit, ințara creste-o mioara
frate ciobanul mi-a fost
vine din soarte pașind peste moarte
cu bucurii și dureri
in cer, departe,luceafarul arde
astazi mai tînar ca ieri
limba de pîine de neam ce rămîne
casa cu masa in prag
cîntă și plînge cînd roua o frînge
ramura verde de fag
limba de pace suflet ce tace
neînfricat și imens
crește pamîntul și umple cuvîntul
cu adevăr și cu sens
