Metafora personificatoare „blândei lune” prezintă apropierea astrului celest de întâlnirea celor doi iubiți, ca rol de călăuză și martor al iubirii celor doi. Cât despre personajul reprezentativ al iubitului, acesta este caracterizat ca fiind, evident, îndrăgostit de iubita sa până în fundul sufletului, iar apariția iubitei care nu va avea loc, îl va face să sufere.