Creatia "Emotie de toamna", de Nichita Stanescu este o opera lirica, deoarece autorul isi transmite, in mod direct, ganduri, atitudini, trairi, prin intermediul unui limbaj artistic ce favorizeaza sensurile figurate ale cuvintelor.
Poetul prezinta lumea exterioara si interioara intr-o viziune unica, personala, subiectiva, filtrata prin prisma personalitatii sale originale.
Eul liric isi face simtita prezenta, in textul dat, prin marci specifice: forme verbale si pronominale de persoanele I si a II-a, singular si plural ("acopera-mi", "ma tem", "n-am sa te mai vad", "ma apropii" etc.).
Poezia abordeaza tema iubirii, eul liric isi exprima teama profunda pentru o iubire pe cale de a se sfarsi, starea de amaraciune fiind provocata de o dragoste aflata in pragul destramarii.
Prin descrierea artistica imbinata cu monologul liric, se prezinta impresiile si trairile poetului, transpus in ipostaza indragostitului, care percepe toamna ca o emotie ce nu se refera la anotimp, ci la starea sa de deprimare provocata de o iubire care a trecut odata cu scurgerea timpului.
Structura poeziei este data de cele 2 strofe inegale ca marime si care corespund unor secvente lirice ce surprind deopotriva teama eului liric fata de suferinta iminenta si iluzia iubirii reprezentata de metafora "umbra unui copac".
Viziunea unica, personala si subiectiva se contureaza, in textul dat, printr-un limbaj artistic bogat in figuri de stil si imagini artistice. Astfel, amaraciunea care-l va cuprinde este sugerata prin metafora "frunza de pelin", ce va inchide in el, definitiv, speranta iubirii ("o sa se-nchida cu-o frunza de pelin").
Prin exprimarea directa a sentimentelor, prin realizarea unui impresionant "tablou al iubirii", in care imaginile artistice si figurile de stil creeaza stari afective puternice, prin caracterul descriptiv specific, creatia "Emotie de toamna", de Nichita Stanescu are toate notele definitorii ale unei opere lirice.
